Jurnalul de călătorie din 2017

Jurnalul de călătorie din 2017

Unul dintre obiectivele mele din anul 2017 a fost să călătoresc cât mai mult, atât în interiorul țării noaste, cât și pe meleaguri străine. Deși călătoriile nu sunt niciodată de ajuns (cel puțin nu pentru mine), mi-am îndeplinit obiectivul.

Am vizitat pentru prima dată Londra, am fost fotograful oficial al echipei „T.U.Iași Racing” la o competiție Formula Student din Olanda, am descoperit Barcelona pe jos (în mai bine de 10 kilometri), am mâncat piept de rață într-un restaurant din Toulouse (Franța), am stat 57 de zile în județul Brașov cu echipa „Zig Zag prin România”, am dansat și am cântat la Untold, Afterhills și Rocanotherworld, am văzut filme la cel mai mare festival de filme românești din țară, Serile Filmului Românesc, și lista continuă. În următoarele rânduri, o să vă arăt pe unde mi-am purtat pașii în cele 12 luni ale anului 2017.

Citește în continuare „Jurnalul de călătorie din 2017”

Anunțuri

DE MESERIE CĂLĂTORI

DE MESERIE CĂLĂTORI

„Pînă acum, am călătorit mai bine de 150.000 de km prin toată țara”, îmi spune cu mîndrie Marian. Ne îndreptăm spre o pensiune din județul Bistrița-Năsăud, unde vom sta cîteva zile, timp în care, de dimineață pînă seara, vom străbate la pas orașul Bistrița, pentru a vorbi cu ghizii locali și pentru a face fotografii. De acolo, cu bagajele în mînă, cei patru membri care formează echipa „Zig Zag prin România” vor merge în alt loc, asta pînă cînd nu le va mai rămîne niciun județ pe care să nu-l fi vizitat. În ultimii doi ani și-au mutat bagajele de colo-colo de sute de ori, pentru că și-au propus să călătorească în toată țara și să adune, prin cuvinte și imagini, bogățiile României. Pînă acum, au vizitat nordul și vestul țării, iar acum au poposit în Transilvania. Și-au petrecut revelionul în Satu Mare, la un club de salsa, și verile și le-au consumat vizitînd locuri din Botoșani, Suceava, Hunedoara, Arad, Timișoara și Alba-Iulia, însă de fiecare dată, de sărbători, pentru cîteva zile, s-au întors acasă.

Citește în continuare „DE MESERIE CĂLĂTORI”

Românul cîntă la nevoie

Românul cîntă la nevoie

Da’ chiar așa, ce-aș putea eu ție să-ți doresc? Eu te văd așa cum ești, sînt la un pian și de fiecare dată cînd apăs pe o clapă îmi apare o amintire de-a ta.

DO: Un bătrîn stă în stradă și mă salută de fiecare dată cînd îl văd, îmi întinde mîna să mă ajute să merg în continuare. Îi este foarte bine acasă la el, are bani de-i mută cu lopata de colo-colo și, din plictiseală, mai ie­se afară să mai schimbe o vorbă. După ce trec de el, îl văd cum tot stă cu mîna întinsă și îi salută pe toți românii care trec pe lîngă el.

RE: Un bărbat de peste 20 de ani care se plimbă pe o stradă și, în jurul lui, nu vorbește nimeni ro­mâ­neș­te. Îmi dau seama că e plecat din țară, are un salariu ma­re și își permite să călătorească prin Europa, uneori chiar și pe celelalte continente. Numai în august vine a­ca­să, că i se face dor de familie și se satură de călătorit și vi­­zitat.

MI: O droaie de copii și toți aleargă, de la școală, spre casă. Au un ghiozdan mic în spate, în care șade în întuneric o tabletă în care-s toate manualele și temele de la școală.

FA: Un cinematograf cu arhitectură modernă în ca­re rulează, în liniște, un film românesc. Imagini clare și o sală plină în care oamenii așteaptă cu nerăbdare un final fericit.

SOL: Ceea ce văd acum, este puțin în ceață, dar tot îmi dau seama. E un salon de spital și un bolnav tocmai încearcă să lase într-un buzunar dintr-un halat alb cîți­va lei, însă banii îi sînt refuzați.

LA: Aici e un bărbat atent îmbrăcat, stă la un pu­pi­tru și vorbește despre burse, alocații, salarii și despre cum „nu mai avem ce să creștem”. E politician și nici nu minte.

SI: O librărie cu rafturi goale, în care nicio carte nu mai „moare” în neștire și în care, pe birou, șade o listă cu sute de comenzi.

DO: Îmi dau seama că bătrînul era nebun, că nu avea casă, familie și că stătea pe lîngă mine, fiindcă voia să-mi fure ultimul leu rămas de la ultima șpagă dată.

Închid pianul, e stricat! Nici nu vreau să-mi imaginez ce-ar fi ieșit dacă mă apucam să cînt și, astfel, să ada­ug notă peste notă – una mai joasă, alta mai înaltă. Ro­mânia, ai de toate, Eminescu îți mai lipsește.

Articol apărut în nr. 551 al revistei de cultură „Opinia Studențească” din Iași

Sursă foto: paraiala.files.wordpress.com

Fortăreața digitală – o carte cu suspans și cu o iubire „fără ceară”

Fortăreața digitală – o carte cu suspans și cu o iubire „fără ceară”

Dacă vara mă eliberează, toamna mă închide în mine. De cele mai multe ori, toamna aleg să intru în casă, să-mi pun o carte în brațe, o melodie liniștită pe fundal și să las timpul să curgă. Mă trezesc după ceva timp, când deja am terminat câteva zeci de pagini, și reflectez.

Citește în continuare „Fortăreața digitală – o carte cu suspans și cu o iubire „fără ceară””