Peștera Puturosu, locul cu cea mai mare concetrație de sulf din Europa și cu efecte terapeutice

Peștera Puturosu, locul cu cea mai mare concetrație de sulf din Europa și cu efecte terapeutice

Peștera Puturosu sau Sulfuroasă, din județul Covasna, este genul de obiectiv turistic de care cu greu te poți apropia și asta din cauza mirosului puternic pe care-l emană sulful. Se spune că această peșteră are cea mai mare concentrație de sulf din Europa și că prezintă efecte terapeutice – îi poate ajuta pe cei care au probleme cu inima, hipertensiune sau boli reumatice. În jurul acestui loc au apărut și diverse povești ceva mai întunecate. Unii oameni mergeau acolo, se așezau pe podeaua peșterii și așteptau ca emanațiile de gaz să îi ucidă.

Ca să ajungeți la peșteră, trebuie să mergeți cu mașina până la Balvanyos Resort, iar de acolo urmați, pe jos, traseul de 20-30 de minute până la Peștera Puturosu. Dacă aveți noroc, poate cei doi câini (pe care i-am botezat Blanco și Negro) o să vă însoțească.

Peștera Puturosu_Ionuț Teoderașcu-3
Am ajuns la Peștera Puturosu împreună cu echipa „Zig Zag prin România”

Citește în continuare „Peștera Puturosu, locul cu cea mai mare concetrație de sulf din Europa și cu efecte terapeutice”

Reclame

Hristos a înviat! | Mănăstirea Bujoreni

Hristos a înviat! | Mănăstirea Bujoreni

Am profitat de vremea bună și am mers, a doua zi de Paști, la Mănăstirea Bujoreni din jud. Vaslui. A fost o vizită chiar plăcută și nu doar datorită atmosferei liniștitoare de acolo, ci și a peisajului mirific din jur.

Manastirea Bujoreni_Ionut Teoderascu-21

Să vă spun, pe scurt, legenda locului. Se spune că, după ce au fost la târg, câțiva mocani au hotărât să se odihnească la umbra unui copac. Aveau cu ei și un măgar pe spatele căruia atârna punga cu galbenii câștigați la târg. După ce s-au trezit din somn, mocanii au vrut să meargă în satul din jur și să împartă banii, însă măgarul fugise. Au mers să-l caute și au intrat într-o pădure. După lungi căutări, au găsit măgarul – era așezat în fața a trei luminițe care formau o cruce. Totodată, se spune că în căutarea lor, mocanii au găsit în trunchiul unui stejar icoana Maicii Domnului. Mai apoi, din trunchiul acelui stejar s-a construit Sfânta Masă din altarul mănăstirii.

Citește în continuare „Hristos a înviat! | Mănăstirea Bujoreni”

„Noi îl avem pe prințul Charles, nu ne mai trebuie promovare” | Casa de Oaspeți Zălan

„Noi îl avem pe prințul Charles, nu ne mai trebuie promovare” | Casa de Oaspeți Zălan

Profit de vremea de afară și scot din folder-ul cu fotografii câteva de iarnă. Le-am făcut, la începutul lunii februarie, când am vizitat, împreună cu echipa „Zig Zag prin România”, Casa de oaspeți a prințului Charles din Valea Zălanului. În cadrul complexului de case din județul Covasna care, așa este, nu are nevoie de prea multă promovare, s-a încercat înlăturarea noțiunii de tehnologie și abordarea unui stil de viață mai simplu, cu peisaje îngrijite și cărți de toate felurile prin jur. Decorul camerelor în care se pot caza turiștii este compus din obiecte tradiționale și, bineînțeles, se pune accent pe detalii.

Casa de Oaspeți-Charles_I. Teoderașcu-17

Citește în continuare „„Noi îl avem pe prințul Charles, nu ne mai trebuie promovare” | Casa de Oaspeți Zălan”

Trovanții de la Ulmet, cele mai bătrâne „babe” din România | jud. Buzău

Trovanții de la Ulmet, cele mai bătrâne „babe” din România | jud. Buzău

Babele de la Ulmet, din județul Buzău, veghează satul Ulmet de pe un vârf de deal acoperit de nisipul fin și auriu. Practic, aceste „babe” sunt trovanți, cunoscuți în limbajul popular și ca „pietrele vii” (datorită formelor ciudate), formați din nisipul de pe fundul Mării Sarmatică, care a exista și pe teritoriul României acum milioane de ani. Babele de la Ulmet au forma unor OZN-uri sau a unor ouă de dinozauri (sau chiar a unei cozi împletite, după imaginația mea) și se află în mijlocul pustietății, acolo unde dai de o atmosferă super liniștită.

Buzau_I. Teoderascu-15

Citește în continuare „Trovanții de la Ulmet, cele mai bătrâne „babe” din România | jud. Buzău”

Așezările rupestre din județul Buzău | legende și istorie

Așezările rupestre din județul Buzău | legende și istorie

Cum prindem ceva timp liber, ne luăm ghiozdanele și mergem (iar) după echipa „Zig Zag prin România”. De data aceasta, am ajuns în județul Buzău, unde, deși am stat trei zile, din cauza vremii, am fost nevoiți să vizităm cât de mult am putut într-o singură zi (în celelalte am scris). Am avut iarăși trasee dificile, am mers pe jos vreo 10 kilometri și am descoperit peisaje mai mult decât geniale.

LRM_EXPORT_20180317_144849

Citește în continuare „Așezările rupestre din județul Buzău | legende și istorie”

Malomkert, moara cu adevărat norocoasă

Malomkert, moara cu adevărat norocoasă

După ce treci de Cetatea Ika, la marginea satului Cernatul de Sus din județul Covasna, acolo unde doar zgomotul căruțelor mai sparge liniștea naturii, dai peste o poartă secuiască, din lemn masiv. Dacă îndrăznești să strigi la poarta, preotul László Szőcs iese zâmbind și te face să crezi că erai așteptat de mult timp. Zdrobești zăpada de sub picioare și intri în curtea Centrului turistic Malomkert care devine atât în zilele de vară, cât și în cele de iarnă un refugiu pentru turiștii care vor să trăiască ca pe vremuri, într-o lume fără televizor, internet sau semnal la telefon. Oaspeții sunt cazați într-una dintre cele trei case secuiești și, pe parcursul șederii, pot învăța cum să gătească gulaș, kürtőskalács sau alte bucate secuiești. Uneori, doamna Ilona Szőcs le pregătește turiștilor un traseu labirintic prin sat, pe care, dacă aceștia îl urmează, vor ajunge să găsească diverse ingrediente sau să facă activități precum mulsul oilor ori prepararea brânzei.

Malomkert_Ionuț Teoderașcu-16

Citește în continuare „Malomkert, moara cu adevărat norocoasă”

„Piatra Șoimilor, provocarea vieții mele”

„Piatra Șoimilor, provocarea vieții mele”

Pare simplu când, pe timp de vară, îți însoțești prietenii la o călătorie pe munte. În afară de căldura suportabilă și de oboseală, nu prea întâmpini multe dificultăți. Cel puțin eu așa îmi amintesc că a fost, în vara anului 2016, când am urcat la Lacul Bucura din județul Hunedoara, cel mai mare lac glaciar (ca întindere) din România.

Poate la fel de simplu trebuia să fie și traseul pe care l-am parcurs ieri, până la Piatra Șoimilor din județul Harghita. Dar nu a fost așa deloc. Prima dată, în această ecuație, adăugăm zăpada și gheața: ba îți mai rămâne încălțămintea într-o groapă plină cu zăpadă, ba îți cad fulgii de pe brazi în cap și, dacă ai noroc, îți intră și pe sub haine. Însă îți spui că nu-i mare lucru și o iei spre vârf. Ingredientul special s-a ținut scai de noi, de jos până sus și de sus până jos. Teama față de urși. Ca să-i ținem departe de noi, am fost nevoiți să țipăm, să cântăm, să vorbim chiar și când nu mai aveam glas, să ne dăm jumătate din energie pe vorbe aruncate-n vânt.

Știam de la început că cel puțin unul dintre noi (Cosmina) cunoștea acest traseu fiindcă îl parcursese cu câteva zile înainte și parcă ne simțeam mai în siguranță. Ceea ce nu știam era că traseul pe care mersese Cosmina nu semăna mai deloc cu cel pe care l-am parcurs noi.

20180213_163309

Primul obstacol: „Copacul ăsta nu era aici data trecută”

Pe potecă, un ditamai brad „așezat” pe orizontală ne-a tăiat calea. Ne-am uitat la el, ne-am întrebat cum Dumnezeule s-o fi dezechilibrat un așa brad mare și a mai căzut și fix pe potecă, dar l-am pășit și am mers mai departe. „Noi când vrem să ajungem în vârf, ajungem”, ne-am spus unul altuia și am luat-o la pas grăbit. Încurajările veneau de la Cosmina: „Dacă nu o să vă placă ce o să vedeți sus, puteți să mă aruncați de pe stâncă”. Nouă nu ne era că nu o să ne placă, ci încercam să aflăm, prima dată, cum să ajungem acolo și cum să coborâm. Toate acestea înainte de lăsarea nopții.

Al doilea obstacol: „Pff, pe aici nu mai putem trece”

Acum nu doar că era un brad părăsit în mijlocul potecii, ci o întreagă coroană de crengi dese se culcase pe drumul nostru. Sub nicio formă nu puteam trece peste, așa că am urcat de-a lungul copacului și am încercat să-l ocolim. Și cum să urci pe o pantă plină cu gheața și zăpadă, aproape lipsită de obiecte de care să te ții? Sosise, prin urmare, momentul în care mâinile noastre atingeau pământul mai des decât o făceau picioarele. Odată ajunși la baza copacului, la rădăcină, am dat peste o groapă (practic locul de unde ieșise rădăcina) și am încercat s-o trecem. Am trecut pe partea stângă a unui stânci și deja eram pe potecă. Pe o pancartă scria că zona este frecventată de urși bruni. „Nu citiți asta, vă rog!”, ne îndeamna Cosmina, însă a fost suficient doar să vedem fotografia de la începutul textului.

Odată ajunși pe Piatra Șoimilor, ne-am dat seama că a meritat și bineînțeles că nu am aruncat-o pe Cosmina de pe stâncă. Aveam nevoie de ea și la coborâre.

Piatra Șoimilor_Ionuț Teoderașcu-15
De pe Piatra Șoimilor ai cea mai bună priveliște spre Băile Tușnad

„Dar parcă nu am venit pe aici”

După o ședință foto de aproape o oră, ne-am grăbit să ajungem jos. Deja soarele intrase printre dealuri și întunericul încerca să ne prindă din urmă. Muntele l-am coborât alunecând. „Dar parcă nu am venit pe aici”, le spuneam fetelor, însă continuam s-o iau spre vale căci tot urma să ajungem undeva. Crengile se rupeau, șoimii cântau deasupra copacilor și noi stăteam cu urechile ciulite ca să auzim orice zgomot necunoscut (poate de urs). „Și dacă vine un urs, ce faci? Te urci în copac, te înalți ca să pari mai mare, te prefaci mort, o iei la vale?!”, erau întrebările pe ni le tot adresam.

LRM_EXPORT_20180214_125725

Când am ajuns lângă bradul căzut, l-am pășit iar (ca să nu rămână mic) și am luat-o spre mașină. „De-am fi știut noi că bradul ăsta urma să fie de fapt cel mai mic obstacol…”. Am alergat cu brațele deschide spre mașină, am îmbrățișat-o și i-am promis că nu mai plec de lângă ea. Spre final, Bianca ne-a spus, mai în glumă, mai în serios, că acest traseu a fost provocarea vieții ei.

Azi avem alte două trasee pe listă, însă, de ceva timp, a început să ningă. „V-ați rugat, aaa?”, ne spune Cosmina. „Da, Cosmina, ne-am rugat ieri și pentru azi, și pentru mâine”.