5.000 de kilometri în 7 zile

5.000 de kilometri în 7 zile

Uitasem cum este să călătorești atât de mult cu o gașcă în spate, însă, în timpul celor peste 5000 de km pe care i-am străbătut în săptămâna ce tocmai a trecut, mi-am adus aminte. Pe cât de obositoare este călătoria, pe atât de neuitată rămâne experiența.

Înainte de a vă spune cum mi-a fost în orașul olandez, Assen, trebuie să vă povestesc câte ceva despre cei de la „T.U.Iași Racing” și despre cum am ajuns în Olanda. Echipa este formată din zece studenți de la Facultatea de Mecanică din cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași care, coordonați fiind de profesorul Ciprian Ciofu, au construit o mașină de curse. Ceea ce au făcut ei nu este chiar atât de simplu pe cât pare, la început au căutat sponsori care să le ofere ori bani, ori piese, apoi au început să pună pe hârtie cam cum ar arăta fiecare detaliu și, abia apoi, s-au apucat efectiv de construit. Totul a durat cam opt-nouă luni. Odată construit monopostul (mașina de curse), s-au înscris la Formula Student, cea mai mare competiție tehnică dedicată studenților. Pentru că au mai fost în anii trecuți în Ungaria, Spania, Italia, anul acesta au ales să meargă, pentru prima dată, în Olanda. Trebuie să menționez că acesta este și primul an când se organizează Formula Student în Țările de Jos.

Pentru că scrisul și fotografiatul îi ajută la promovare și aceste elemente sunt o parte importantă din proiect, mi-au propus mie să mă ocup de ele. Zis și făcut. În seara de 14 iulie, plecam de la Sibiu spre Dej și pe la ora 02.00 eram cu ei în mașină, în drum spre Assen, spre „TT Circuit”, mai exact.

Acolo am stat la cort – era o zonă de camping care aduna la un loc studenți de prin Belgia, Franța, Germania, Finlanda, Spania, Italia și, bineînțeles, Olanda. În total au fost 17 țări. Cred că am mai fost cu cortul o singură dată, la mare, când aveam vreo 15 ani. Dacă atunci a fost cald și bine, acum, cel puțin în prima noapte, a fost super frig, deși apucasem să-mi iau un sac de dormit. Am crezut că va fi un calvar, dar vremea și-a revenit și a fost mult-mult mai bine. Noapte de noapte auzeam muzică dată la maximum de la fiecare cort și încercam să cunosc cât mai mult din obiceiurile fiecăruia. Am învățat chiar și un joc nou, i se spune flunkyball și vine de la nemți (pentru a juca ai nevoie de o minge, câțiva prieteni și multă bere). Aici regăsiți câteva imagini de la camping.

Circuitului din Assen i se mai spune și „catedrala vitezei”, însă în serile alea parcă devenise mai mult „catedrala studenților”.

Chiar dacă v-am povestit doar despre petreceri și distracție, să știți că așa era doar noaptea, căci ziua umblam de colo-colo cu mașina de curse pentru a primi toate avizele tehnice și pentru a trece peste toate probele statice și dinamice. De fapt, ce înseamnă Formula Student? Prima dată, ca și voi probabil, m-am gândit că este exact ca la Formula 1, dar este diferit și e normal. Aceste mașini sunt construite de studenți și, prin urmare, ele trebuie verificate de specialiști până la cel mai mic detaliu. Prima dată, au loc cele cinci verificări tehnice – siguranța pilotului, înclinarea mașinii la 45 de grade, inspecția tehnică, frânarea, și inspecția șasiului. Apoi, în primele două zile, se desfășoară cele trei probe statice, adică, pe lângă mașină, studenții pregătesc un dosar în care prezintă planul lor de business pe următorii ani, care sunt costurile de construcție ale mașinii și care sunt detaliile ce țin de design. În ultimele două zile, vine cireașa de pe tort, adică probele dinamice. „Skid Pad” este proba în care doi dintre cei patru piloți ai echipei circulă cu monopostul pe un traseu în formă de opt, în bătaia unor jeturi de apă, și frânează ori accelerează când este cazul. După, vin celelalte probe, accelerația – moment în care cam toți studenții se holbează la toate mașinile și ori le critică, ori le laudă, autocross-ul, proba în care pilotul face un circuit de un kilometru și încearcă să treacă prin niște obstacole și „eficiența și rezistența”, o altă probă, cea mai grea dintre toate, în care monopostul trebuie să ruleze pe același traseu de 22 de ori și să scoată cel mai bun timp. Mașina băieților a avut unele defecțiuni după a zecea tură și a cedat. Amuzant este că o echipă, următoarea după noi, a început să râdă de ce s-a întâmplat, însă, în timp ce noi ne duceam spre garaj, ei veneau din urma noastră cu monopostul lor stricat. Karma!

Campus internațional și universități la cort

Pentru mine, toate acestea au fost noi, am simțit că m-am mutat într-un campus imens în care am găsit studenți foarte diferiți. Scoțienii (care s-au îmbrăcat în fiecare zi în kilt) erau foarte stresați de competiție, cel puțin așa i-am simțit eu, spaniolii nu prea au comunicat și erau mai retrași, în schimbi nemții și finlandezii au fost foarte deschiși. În fiecare zi, de la ora 5-6, nemții, care stăteau cam pe lângă noi, puneau la maximum piesa asta și vrând-nevrând se trezeau toți. După două zile de „schokolade”, m-am învățat și mi-am ținut căștile pe aproape. Cred că finlandezii au fost cei mai deschiși, au început să ne povestească cum au construit mașina, cum au ajuns în Assen și chiar mai devreme unul dintre ei îmi dăduse un mesaj și îmi spusese că ei abia acum două-trei ore au ajuns acasă. Apropo de timp și drum, când le-am spus nemților că facem două zile din România în Olanda, s-au uitat foarte mirați la mine și mi-au spus: „Da’, veniți pe jos? Cum să faceți două zile, noi am făcut două ore!”.

În unele seri, mergeam în oraș (circuitul se află la câțiva kilometri de orașul Assen) și pot să vă spun că peisajele de acolo m-au uimit. Case cu garduri mici, prin fața cărora trece un râu curat și înconjurate de multă verdeață. Oamenii își închideau magazinele de pe la ora 18:00 și ieșeau la plimbare cu bicicleta. Mai vedeam uneori câte-un bărbat mai amețit de la țigări și alcool, însă, în rest totul părea genial. Dar cred că acest „genial” se limitează doar la vacanța în Assen, nu și la locuitul în orașul olandez.

Mă bucură faptul că am reușit să-i ajut pe acești tineri, o voi face și în continuare, asta pentru că în toată povestea lor au călătorit, scris și fotografiat – exact ce-mi place mie. Deși îmi era dor de Iași (când m-am întors, am venit direct în Iași), nu pot să spun că nu duc dorul serilor în care soarele se ascundea în spatele circuitului și noi încercam să scoatem mingea din râu sau a zilelor în care adunam emoții pentru că nu știam cu se va finaliza fiecare probă.

Câștigul meu și al lor constă în amintiri, experiențe și noi prieteni. Și pentru că știu că în atelierul lor deja s-a început construirea unei noi mașină de curse, nu pot decât să le urez mult spor și sper să plecăm și la anul într-o astfel de călătorie!

P.S.: Spaniolii au câștigat competiția.

DE MESERIE CĂLĂTORI

DE MESERIE CĂLĂTORI

„Pînă acum, am călătorit mai bine de 150.000 de km prin toată țara”, îmi spune cu mîndrie Marian. Ne îndreptăm spre o pensiune din județul Bistrița-Năsăud, unde vom sta cîteva zile, timp în care, de dimineață pînă seara, vom străbate la pas orașul Bistrița, pentru a vorbi cu ghizii locali și pentru a face fotografii. De acolo, cu bagajele în mînă, cei patru membri care formează echipa „Zig Zag prin România” vor merge în alt loc, asta pînă cînd nu le va mai rămîne niciun județ pe care să nu-l fi vizitat. În ultimii doi ani și-au mutat bagajele de colo-colo de sute de ori, pentru că și-au propus să călătorească în toată țara și să adune, prin cuvinte și imagini, bogățiile României. Pînă acum, au vizitat nordul și vestul țării, iar acum au poposit în Transilvania. Și-au petrecut revelionul în Satu Mare, la un club de salsa, și verile și le-au consumat vizitînd locuri din Botoșani, Suceava, Hunedoara, Arad, Timișoara și Alba-Iulia, însă de fiecare dată, de sărbători, pentru cîteva zile, s-au întors acasă.

Citește în continuare „DE MESERIE CĂLĂTORI”

13 filme de văzut la „Serile Filmului Românesc”

13 filme de văzut la „Serile Filmului Românesc”

La Iași, în perioada 10-14 mai, o echipă de tineri montează un festival de film românesc – mai exact, un maraton de filme românești vechi și noi care se dau în șase locuri diferite din capitala Moldovei. La finalul fiecărei proiecții, de pe marele ecran vor „coborî” pe scenă regizori și/sau actori din filmul pe care tocmai l-ai văzut și, astfel, îi poți lua la întrebări, îți poți face fotografii cu ei și uite așa îți colorezi luna mai în culoarea SFR. În fiecare an, festivalul este dedicat unui regizor sau actor, iar anul acesta numele ieșeanului Cristian Mungiu apare peste tot!

Mai jos îți recomand 13 filme pe care le-am văzut sau pe care aș vrea să le văd la „Serile Filmului Românesc”. Când termini de citit articolul, îți recomand să mergi la gară, să-ți iei un bilet de tren (asta dacă nu ești din Iași) și să vii la festival. Este cel mai mare din țară de acest gen și n-ai cum să-l ratezi. Să nu uiți să-ți rezervi un loc pe kompostor.ro.


4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (2007)

Regizor: Cristian Mungiu

Durată: 113 minute

Gen: Dramă

Audiență: Generală

Distribuție: Laura Vasiliu, Anamaria Marinca, Luminița Gheorghiu, Ion Sapdaru, Tania Popa, Alexandru Potocean, Vlad Ivanov, Teodor Corban

Provocarea de 24 de ore prin care trec Găbița și Otilia, studente și colege de cămin, atrage atenția publicului prin subiectul abordat: avortul. Cu o acțiune de durata unei singure zile, din 1987, Găbița încearcă să întrerupă sarcina, fiind ajutată de prietena sa, Otilia, și de domnul Bebe, al cărui ajutor pare să încurce și mai mult. În ultimii ani ai regimului comunist, avortul era considerat  ilegal, ceea ce complică, considerabil, drama prin care trece Găbița.

Invitați: Cristian Mungiu, Anamaria Marinca, Laura Vasiliu, Vlad Ivanov

17265281_1611292968900112_9116604303601589221_n


6,9 pe scara Richter (2016)

Regizor: Nae Caranfil

Durată: 116 minute

Gen: Comedie

Audiență: Acordul părinților pentru copii sub 12 ani

Distribuție: Maria Obretin, Laurențiu Bănescu, Teodor Corban, Alexandru Papadopol, Adrian Văncică, Ovidiu Niculescu, Adrian Ștefan, Gelu Colgeag, Camelia Zorlescu, Constantin Florescu, Ionuț Grama, Lucian Ifrim, Miruna Bilei

Urmărit de frica unui cutremur devastator anunțat de experți, căsătorit cu o nevastă geloasă și depresivă, un actor distribuit într-un rol de musical încearcă să rămână în echilibru printre toți cei din jur. Dar adevăratul cutremur îl resimte când, după ani, își regăsește tatăl care îi întoarce viața pe dos. Cei trei evoluează într-un cadru tragicomic unde „toată lumea râde, cântă și dansează”.

Invitați: Nae Caranfil, Miruna Bilei, Teodor Corban, Maria Obretin

18034233_1665047723524636_4522164406388941064_n


Două lozuri (2016)

Regizor: Paul Negoescu

Durată: 86 minute

Gen: Comedie

Audiență: Generală

Distribuție:Alexandru Papadopol, Dragoș Bucur, Dorian Boguță, Andi Vasluianu, Elias Ferkin, Șerban Pavlu

O poveste buclucașă în care s-au încâlcit câteva personaje dintr-un oraș de provincie întâlnite într-un film cu scenariu adaptat după Caragiale e capabil să se întipărească pe retina oricui. Pe Sile – un jucător înrăit la pariuri și loto, Dinel Petre – mecanic, disperat să își aducă acasă nevasta plecată în Italia și Pompiliu Borș – un maniac depresiv care crede că tot ce se întâmplă e o conspirație a „agenturilor secrete” îi leagă un bilet câștigător la loto. Însă biletul e rătăcit și cei trei prieteni sunt nevoiți să pornească în căutarea norocului pierdut. Cum va fi deslușită povestea? Va fi recuperat biletul ori ba?

Invitat: Dorian Boguță

18034071_1665043903525018_8175142267924885613_n


Veronica se întoarce (1973)

Regizor: Elisabeta Bostan

Durată: 84 minute

Gen: Musical

Distribuție: Margareta Pâslaru, Lulu Mihăescu, Dem Rădulescu, Manuela Hărăbor, Violeta Andrei, George Mihăiță, Vasilica Tastaman

Veronica se întoarce… după rățușca furată. Aceasta fuge în desișul pădurii pentru a recupera rața de la coana Vulpe.

Călătoria în pădure se concretizează în prietenii cu greierele, cu hărnicuțele din împărăția furnicilor și cu motanul Dănilă.

Invitat: Elisabeta Bostan

17952995_1665045490191526_8667350382271304811_n


Descoperă România cu Peter Hurley (2016)

Echipă: Camelia Moise (realizator), Sergiu Olteanu (imagine), Ioana Matei (editor)

Durată: 106 minute

Gen: Documentar

Audiență: Audiență generală

După 15 ani lucrați în publicitate, timp în care a promovat tot felul de bunuri către români, irlandezul, stabilit în țara noastră, a hotărât să promoveze de-acum românilor, bunul numit România! Povestea lui Peter Hurley, care la vârsta de 26 de ani s-a mutat în România, este simplă. Peter Hurley a plecat, pe jos, din Săpânța, până-n București și ne spune astfel povestea magică a acestei țări. Făcând un drum ca un pelerinaj, el descoperă la hotarul dintre Occident și Orient, chiar rostul vieții sale aici. Descoperă România cu Peter Hurley nu este doar un film, ci o poveste ce poate fi a oricui și-a fiecăruia dintre noi.

Documentarul este produs de Agerpres și a fost prezentat la festivaluri din țară, precum și în cadrul primei ediţii a Festivalului de Film Românesc în China, desfăşurat la Beijing, Shanghai şi Xi’an.

Invitat: Camelia Moise


Un bulgăre de humă (1989)

Regizor: Nicolae Mărgineanu

Durată: 84 minute

Gen: Dramă

Audiență: Generală

Distribuție: Dorel Vișan, Adrian Pintea, Marcel Iureș, Carmen Tănase, Maria Ploae, Emilia Dobrin, Tudorel Filimon, Dionisie Vitcu, Ștefan Velniciuc, Ilie Gâlea, Ovidiu Ghiniță, Ovidiu Schumacher

Singurul film românesc care prezintă tovărășia a doi dintre cei mai apreciați scriitori, Ion Creangă și Mihai Eminescu a fost realizat cu dificultate, cu atenție în alegerea actorilor și cu multe peripeții. A fost construită o casă identică cu Bojdeuca din Țicău și au fost crescute zeci de pisici. Câte lumânări am aprins atunci și câte rugăciuni am spus pentru ei, îi simțeam foarte aproape, își amintește regizorul Nicolae Mărgineanu. Creangă a dat viață basmelor, a bucurat generații întregi și a oferit cele mai calde povești ale copilăriei. Mihai Eminescu i-a adus aproape pe îndrăgostiți prin poeziile despre codru, cânt și amor. Tovărășia dintre cei doi a durat vreme îndelungată, iar cel care îl încurajează pe Creangă să scrie este însuși Eminescu. Însă, iubirea imposibilă pe care poetul o simțea față de Veronica Micle îi zdruncina traiul, aproape fiindu-i doar prietenia cu Ion Creangă. La scurtă vreme după moartea poetului, dulcea sa doamnă se otrăvește, iar Creangă își găsește sfârșitul în singurătate. Un bulgăre de humă nu este doar un film, ci o întruchipare a vremurilor trecute, o prezentare a vieții de demult, o poveste despre iubire și prietenie care dăinuiește prin scrieri până în zilele noastre.

Invitaţi speciali: Dorel Vișan, Nicolae Mărgineanu, Mircea Radu Iacoban, Dionisie Vitcu

17522820_1626654300697312_4015386713739676106_n


După dealuri (2012)

Regizor: Cristian Mungiu

Durată: 150 minute

Gen: Dramă

Audiență: Nerecomandat persoanelor sub 15 ani

Distribuție: Valeriu Andriuță, Cosmina Stratan, Cristina Flutur, Tania Popa, Luminița Gheorghiu, Doru Ana, Teodor Corban, Gheorghe Ifrim

După dealuri spune povestea a două fete care au crescut împreună şi care se reîntâlnesc după câţiva ani de despărţire. Alina se întoarce din Germania să o ia cu ea pe Voichiţa, prietena ei din copilărie, faţă de care se simte încă foarte ataşată. Voichiţa şi-a găsit însă calea în credinţă, iar maicile printre care trăieşte la mănăstire ţin locul familiei pe care nu a avut-o niciodată. Alina luptă cu toate puterile să recâştige afecţiunea Voichiţei, făcându-i pe cei din jur să se întrebe de unde vine forţa care o animă.

Invitat: Cristina Flutur

17799190_1642973645732044_5199726172564086652_n


Proba de microfon (1980)

Regizor: Mircea Daneliuc

Durata: 106 minute

Gen: Dramă

Audiență: Nerecomandat persoanelor sub 16 ani

Distribuție: Gina Patrichi, Tora Vasilescu, Mircea Daneliuc, Medeea Marinescu

Pelicula prezintă o poveste dramatică conturată în jurul cameramanului Nelu Stroe, interpretat de Mircea Daneliuc, și reportera Luiza, rol ce i-a aparținut Ginei Patrichi. Cei doi merg într-o zi în Gara de Nord pentru a lua câteva cadre și pentru a intervieva câțiva infractori. Totul pare să meargă conform planului, până când Nelu o întâlnește pe Ani, o fată ce aparține acestui grup și pe care încearcă s-o abordeze. Ani, însă, urmărește doar banii pentru că vrea să-și întrețină fratele alcoolic – mai ales că nu are nici serviciu și nici părinți care să aibă grijă de ea și fratele ei. Filmul ocupă locul nouă în topul Celor mai bune 10 filme românești din toate timpurile, publicat în 2008 și realizat de 40 critici de film și a avut un buget de peste două milioane de lei.


E pericoloso sporgersi (1993)

Regizor: Nae Caranfil

Durata: 104 minute

Genul: Comedie

Audiență: Nerecomandat persoanelor sub 15 ani

Distribuție: Natalie Bonifay, George Alexandru, Marius Stănescu, Costel Cașcaval, Marius Florea Vizante, Florin Călinescu, Carmen Tănase, Florin Zamfirescu, Magda Catone, Valentin Teodosiu

E pericoloso sporgersi ne aduce în România lui Ceaușescu, la începutul anilor `80, într-un oraş de provincie. Sunt prezentate trei personaje și perspectivele lor asupra aceleiași povești. O studentă, un soldat și un actor de teatru, cu frustrarea sexuală drept numitor comun. Cristina (studentă) se visează actriță și se îndrăgostește de actorul Dino, doar că este curtată de Horațiu, înrolat în armată în același oraș.

Invitați: Nae Caranfil, Costel Caşcaval


Inimi cicatrizate (2016)

Regizor: Radu Jude

Durată: 141 minute

Gen: Dramă

Audiență: Nerecomandat persoanelor sub 15 ani

Distribuție: Lucian Teodor Rus, Șerban Pavlu, Gabriel Spahiu, Bogdan Cotlet, Ilinca Hornuț

Bazat pe romanul semi-autobiografic al lui Max Belcher, filmul prezintă povestea romanțată a scriitorului și mai puțin îndeletnicirile scriitoricești ale acestuia. Internat într-un sanatoriu aproape de malul mării, suferind de o boală osoasă și fiind imobilizat la pat, personajul se alătură unor alți pacienți alături de care viața la sanatoriu pare, contrar aparențelor, un dezmăț continuu. Fumul împrăștiat în odăi, concursurile de băut în cârje și ghipsuri sau scenele de dragoste sunt aspecte ale vieții trăite în pragul morții. Fie că e vorba de umor, de tragic, de melancolie sau deznădejde, filmul cuprinde stări ce induc spectatorilor semne de întrebare. Iar coloana sonoră sau versurile lui Bacovia sunt doar alte plusuri ce aduc o notă de curiozitate și sfidare.


Afacerea Est (2016)

Regizor: Igor Cobileanski

Durată: 87 minute

Gen: Comedie, Dramă

Audiență: Acordul părinților pentru copii sub 12 ani

Distribuție: Ion Sapdaru, Constantin Pușcașu, Anne Marie Chertic, Daniel Busuioc

Când oportunistul și intelectualul se întâlnesc, fac echipă în afaceri. Aceasta este povestea a doi moldoveni care pornesc o aventură pentru a-și îndeplini țelurile. Vânzarea unui vagon de potcoave îi aduce în ipostaza de parteneri de afaceri pe Marian și Petro. În ciuda obstacolelor pe care le întâmpină, cei doi speră că inițiativa lor îi va face bogați.

Invitați: Ion Sapdaru, Constantin Pușcașu, Daniel Busuioc, Igor Cobileanski, Cătălin Cucu, Anne Marie Chertic

18118518_1666213246741417_6952967114930801382_n


Fixeur (2016)

Regizor: Adrian Sitaru

Durată: 98 minute

Gen: Dramă

Audiență: Nerecomandat persoanelor sub 15 ani

Distribuție: Tudor Istodor, Andreea Vasile, Adrian Titieni, Nicolas Wanczycki, Sorin Cociș

Fixeur este drama care creionează dualitatea omului, dar mai ales vorbește despre abuz. Radu este stagiar la biroul din București al Agenției France Press și tinde să ajungă reporter. Vrea să demonstreze că este competent pentru postul de reporter, astfel că găsește drept subiect o prostituată minoră, repatriată din Franța. În dezvoltarea reportajului, Radu se întâlnește cu abuzul și manipularea, lucruri care îl fac să se îndoiască de profesia de jurnalist.

Invitat: Tudor Istodor


Bacalaureat (2016)

Regizor: Cristian Mungiu

Durata: 128 minute

Genul: Dramă

Audiență: Acordul părinților pentru copii sub 12 ani

Distribuție: Vlad Ivanov, Maria Drăguș, Adrian Văncică, Adrian Titieni

Romeo Aldea (49) e doctor într-un mic oraș de provincie și și-a educat singurul copil, pe Eliza, cu ideea că odată ce va termina liceul, va pleca să studieze și poate să se și stabilească în străinătate. Planul lui e pe cale să se împlinească, Eliza tocmai a primit o bursă să studieze psihologia în Anglia. Mai trebuie doar să-și ia bacalaureatul, o formalitate pentru o elevă așa de bună cum este ea. În preziua primei teze scrise, un incident iscat pe nepusă masă pune dintr-o dată în pericol planurile de viitor ale lui Romeo. Acum el trebuie să ia o decizie. Desigur, situația poate fi rezolvată, însă nu urmând calea pe care, ca părinte, a încercat să i-o arate fiicei lui ca fiind singura de urmat în viață.

Pentru Bacalaureat, Cristian Mungiu a fost distins cu Premiul pentru regie la Festivalul de Film de la Cannes (2016).

Invitați: Adrian Titieni, Maria Drăguș, Vlad Ivanov, Emanuel Pârvu, Petru Ciubotaru

17634824_1642965742399501_3910263018982755030_n


Uită-te și tu pe programul SFR 2017 și hai să vedem dacă lista ta se aseamănă cu a mea. Apropo, despre ediția de anul trecut, am scris aici.

12273533_1169703286392418_5768365525968465313_o

Hristos a înviat a treia zi, după Scripturi

Hristos a înviat a treia zi, după Scripturi

Aseară a fost mai puțină lume la Biserica din sat decât în alți ani. Cu toate astea, tot am reîntâlnit-o pe tanti Maria care părea mai bătrână, mai scundă și vorbea mai rar. „Eu am luat Lumina, am fost prima ca în fiecare an. Eu dacă nu iau prima Lumină de la preot, nu mai iau deloc”, îmi povestește ea atunci când o întreb cum o mai duce. Când am ieșit afară, copacii plini de flori albe își lăsau podoaba peste creștetele credincioșilor. „Hristos a înviat!”, rostea cu hotărâre preotul. Brusc am început să rememorez amintirile din copilărie făcute în curtea Bisericii. Alergatul în jurul casei lui Dumnezeu, planurile pentru zilele de Paște (când speram să mă ia și pe mine cineva la pădure) și jocurile copilăriei pe care le puneam în aplicare toată noaptea de Înviere.

Mă trezesc din amintiri. Preotul povestește o pildă.

Dumnezeu și diavolul coboară pe pământ și merg în trei locuri diferite. Prima dată se opresc la tribunal și cel rău îi spune lui Dumnezeu: „vezi, nici judecătorii nu mai sunt corecți, sunt toți fii de-ai mei”. Dumnezeu pune capul în pământ și îi dă dreptate. A doua vizită este la cluburi și acolo diavolul își umflă pieptul, ridică mâinile și se laudă lui Dumnezeu că aici toți, de la cel mai mic până la cel mai mare, îi slujesc lui. Dumnezeu îi dă dreptate. Ultima vizită o fac la Biserică și acolo găsesc trei-patru băbuțe care și alea vorbesc între ele și nu-l ascultă pe preot.

Părintele nostru face o pauză, timp în care oamenii din jurul meu încep să râdă pe sub mustăți de ceea ce a spus preotul cu câteva secunde mai devreme. De rușine, se opresc și ascultă în continuare.

După ceva timp, Dumnezeu merge la diavol și îi spune să meargă cu El pe pământ. Cel rău nu prea înțelege de ce, dar, știind că-l poate umili iar pe Dumnezeu, acceptă. Se opresc la tribunal și nu e nimeni, se opresc la cluburi și tot nu e nimeni. Diavolul deja se enervează și întreabă unde sunt toți oamenii lui. Când se opresc la Biserică, diavolul vede o mare de oamenii care stau cu lumânările în mână și care cântă emoționați:

Hristos a înviat din morți,
Cu moartea pe moarte călcând
Și celor din morminte
Viață dăruindu-le.

Vântul suflă și ne acoperă pe toți cu florile albe ale vișinilor. Trecem cu toții și sărutăm icoana, Evanghelia și crucea din mână preotului, iar apoi o parte o ia la deal, spre cimitir, iar cealaltă parte se întoarce în Biserică pentru a asculta slujba. Cu toții așteptăm să mergem acasă cu lumina în mână și să ciocnim oul roșu care să vestească că mormântul Domnului Iisus s-a deschis și a eliberat trupul viu al Acestuia.

Hristos a înviat!

Cu oile pe coclauri sau la facultate?

Cu oile pe coclauri sau la facultate?

Apar uneori pe parcursul vieții momente când trebuie să decizi dacă o iei la dreapta sau la stânga. Cele mai frustrante sunt cele legate de liceu, facultate și, într-un final, de meserie. Căci vrei să faci ceva plăcut ție, dar să și trăiești bine din ceea ce faci. Întrebările alea cu „ce vrei să te faci?”, „unde dai mai departe” sunt la fel de enervante ca atunci când cineva îți ascunde telefonul și râde prostește când întrebi unde-i. Te plictisesc, te agită și mai rău, fiindcă, de fapt, nimeni nu stă să-i explici până la capăt cum ți-ai gândit tu strategia. Întrebarea asta, venită des de la neamuri, nu face altceva decât să aprindă un foc care, dacă nu știi să-l stăpânești, te va arde.

Da, na! N-ai cum să te ferești de ele, răspunzi scurt, din respect și treci mai departe. Am trecut prin asta de două ori, o dată la liceu și o dată la facultate, cum spuneam și mai sus. Nu știam ce meserie o să am, dar mereu spuneam ce pasiuni am. Că îmi place să scriu, să fotografiez, să călătoresc și, pe lângă astea, să am și prieteni care să mă ajute să fac toate chestiile astea. Mă îngrozea și mă îngrozește gândul că ar trebui să stau de la 08.00 până spre 18.00 la un birou și să fac asta în fiecare zi. Oricum nu-mi place deloc să mă trezesc prea dimineață. Ș-apoi mereu mi-a plăcut și ideea de natură, însă nu sunt ipocrit să spun că nu accept tehnologia sau toate invențiile care ne fac viața mai ușoară, ba din contra, îmi place să le îmbin. Și atunci, după o baftă de a nu intra la Drept, am ajuns la jurnalism. Facultatea e pe alocuri plictisitoare, însă vine cu o chestie faină – terenul. Adică mergi peste tot, afli de toate și apoi scrii. Cam ce spuneam mai sus că-mi place. Bine, mai sunt și evenimente la care n-ai vrea să mergi sau oameni pe care n-ai vrea să-i întâlnești, însă astea te motivează. Pe lângă alegerea bună făcută, m-a pălit așa din neantul Facebook-ului o propunere, să călătoresc în Zig Zag prin România, echipa care călătorește prin toată țara și îți spune că ai o bogăție fix la picioarele tale. Mi-am dat seama că planurile și ideile astea vin singure la mine și, ca prin minune, ajung să compun din mai multe meserii (un cuvânt prea matur) una doar pentru mine.

Rândurile de aici le las spre studiere pentru indecișii care ies de pe o bancă și intră pe alta și care acum simt că nu pot face nimic, că nu găsesc nimic pentru ei și că destinul îi trimit direct la coada unei turme de oi – și, până la urmă, la coada unei astfel de turme nu e așa rău căci ai tot timpul din lume să citești.

DSC_0139
Peisaj din Bistrița

 

Studenți, îi lăsăm să ne mărite țara cu elefanții?

Studenți, îi lăsăm să ne mărite țara cu elefanții?

Dragi colegi,

Nu știu pe unde ați fost aseară, poate v-ați culcat devreme, însă, pe la ora 22.00, Guvernul României a făcut primul pas și și-a eliberat hoții. Și eu eram în pijamale, dar mi-a sărit în ochi Breaking News-ul de la Digi24. Mi-am luat cheile, m-am urcat într-un taxi și am strigat după PSD-iști care, de frică, s-au baricadat în Palatul Victoria. Deși, în Piața Unirii, soseau mașinile continuu, deși am făcut live-uri pe Facebook și am comentat pe unde am văzut, nu am fost suficienți.

1000 de oameni pentru un oraș ca Iași?

Am venit din Galați să învăț aici, la Iași. M-am îndrăgostit de oraș și el m-a acceptat foarte repede. Nu regret! Însă mi-ar plăcea foarte mult să văd mai multă solidaritate. Brașovul, care are o populație mult mai mică decât a Iașului, a avut o cifră mult mai mare la protestele de aseară. Ș-apoi atmosfera de acolo, de lângă statuia lui Alexandru Ion Cuza te încărcă cu putere, simți cum te ia cu fiori atunci când strigăm cu toții „Rușine, rușine să vă fie!”. Îi lăsăm să ne mărite țara, fără voia ei, cu elefanții?

Un oraș plin de studenți. Hai, vă rog eu, nu stați în cămine. O fi cald, o fi frumos, dar ce se întâmplă acum în țară e chiar periculos. E sesiune, știu, dar asta nu-i o scuză.

Colegi, ne vedem diseară la cea mai mare întâlnire?

Cu solidaritate,

un gălățean adoptat de Iași

P.S: Un video de aseară: aici.

20170201_003521