Pe Sighișoara am regăsit-o, acum trei zile, într-o zi ploioasă, răsunând a Macarena și cu gunoaiele la vedere. Drumul de la gară până la primele scări care duceau spre cetate a fost plin de îndoieli. Am dat peste oameni nepoliticoși, care fluierau în timp ce făceam fotografii doar ca să întorc obiectivul și spre ei, peste străzi pustii și multe restaurante sau cafenele închise.

Sus, la cetate, a fost mult mai bine, acolo singurătatea parcă își avea rostul. Din când în când, se mai auzeau ciorile zburând deasupra unei biserici (parcă) părăsite, sunetele puternice ale unor clopote și acordurile calme de la o chitară. În rest, doar pașii noștri izbind pietrele ori atingând rumegușul de pe drumuri. Mirosul de lemn tăiat se amesteca deseori cu cel al ploii.

Și pentru că întâlnirea aceasta a fost dulce-amară, mi-am promis să revin și pe timp de vară.

Sighișoara_Ionuț Teoderașcu-14


Cu dor de ducă,

Ionuț

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s