După experiența pe care am avut-o la festivalul ieșean, Afterhills, mi-am propus să încerc, anul acesta, să ajung și la UNTOLD. Pentru că Ellie Goulding e artista preferată a Nicoletei, prietena mea, și pentru că melodiile lui Lost Frequencies îmi trezesc multe amintiri plăcute, am ales să merg în a doua zi de festival. Eram deja la Brașov, cu echipa Zig Zag prin România, și, astfel, m-am urcat în mașină și am plecat spre Cluj. După patru ore, eram aproape de Cluj Arena. Lume multă, aglomerație, poliție – știți voi cum e. Deși am ratat-o pe Jasmine Thompson (voiam să ascult melodia asta), am ajuns la Ellie Goulding. Intrarea în Arenă e ca și cum ai trăi toată viața într-un tunel întunecat și deodată ieși la lumină. Ori îți place, ori te înfricoșează. La mine, clar, a fost prima. Energia din jur începe să-ți furnice pe șira spinării, ochii ți se deschid larg și tot ce vrei să faci e să începi să fredonezi versurile melodiilor și să sari – cât mai sus! Închizi ochii, simți muzica și începi să crezi că numai tu ești acolo. Fără griji, fără nimic, doar tu și muzica! Luminile și laserele îți fură privirea și parcă începi să fii hipnotizat de ochii unui dragon care s-a prăbușit peste scena principală.

UNTOLD_Ionuț Teoderașc_3 (2)

Fantezia e atunci când închizi ochii și realitatea, când îi deschizi. UNTOLD – real-life fantasy

Ce-mi place la acest festival e că, pe lângă partea organizatorică, se conturează o poveste. Un aspect important pe care sper să-l importe și organizatorii Afterhills. Adică, cui nu-i plac poveștile? Când iei un conținut și-l ambalezi frumos, ai șanse mai mari să crești. Și festivalul clujean chiar a crescut – atât de mult încât nu prea mai e loc de dansat în Cluj Arena și poate nici de respirat. Poate totuși ar trebui să numere cineva persoanele care intră acolo, nu de alta, dar nu vrem să se depășească numărul maxim admis de oameni. Apoi, un defect pe care îl au unii iubitori de festival este că se debarasează de ambalaje, gunoaie etc. pe unde apucă, fie că stau pe iarbă, în fața scenei sau pe bănci. Cred că e un obicei prost de-al românilor.

UNTOLD_Ionuț Teoderașc_6

UNTOLD e un oraș într-un oraș. Clișeu? Ei bine, chiar așa e. Te plimbi dintr-o parte în alta și încerci să vezi totul și să nu ratezi nimic, iar când ajungi la final de drum o iei de la capăt și, de data aceasta, încerci să descoperi alte detalii. Orașul ăsta parcă ar avea doi Sori, fiindcă nu se oprește niciodată, radiază mereu de energie și culoare.

UNTOLD_Ionuț Teoderașc_3 (1)

Finalul a fost genial, acum îmi dau seama că iubesc și mai mult arta construită de Dimitri Vegas și Like Mike. Nu ai cum să nu simți. Au mixat și o piesă-tradițională în greacă, și una în română. Și-au „pus” în spate, pe ecrane, drapelul României și au pus stăpânire pe palmele, picioarele și vocile miilor de oameni, încă de la început. Genial! Aici regăsiți un video. 

***

!Trebuie să recunosc că m-am temut atunci când am luat mașina cu mine, însă, în apropiere de Arenă (la vreo 600 de metri) am găsit o parcare cu plată. Era chiar foarte ieftină. Acum știu, planurile pentru UNTOLD 2018 trebuie făcute mai din timp.

Now it can be told!

UNTOLD_Ionuț Teoderașc_4

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s