Uitasem cum este să călătorești atât de mult cu o gașcă în spate, însă, în timpul celor peste 5000 de km pe care i-am străbătut în săptămâna ce tocmai a trecut, mi-am adus aminte. Pe cât de obositoare este călătoria, pe atât de neuitată rămâne experiența.

Înainte de a vă spune cum mi-a fost în orașul olandez, Assen, trebuie să vă povestesc câte ceva despre cei de la „T.U.Iași Racing” și despre cum am ajuns în Olanda. Echipa este formată din zece studenți de la Facultatea de Mecanică din cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași care, coordonați fiind de profesorul Ciprian Ciofu, au construit o mașină de curse. Ceea ce au făcut ei nu este chiar atât de simplu pe cât pare, la început au căutat sponsori care să le ofere ori bani, ori piese, apoi au început să pună pe hârtie cam cum ar arăta fiecare detaliu și, abia apoi, s-au apucat efectiv de construit. Totul a durat cam opt-nouă luni. Odată construit monopostul (mașina de curse), s-au înscris la Formula Student, cea mai mare competiție tehnică dedicată studenților. Pentru că au mai fost în anii trecuți în Ungaria, Spania, Italia, anul acesta au ales să meargă, pentru prima dată, în Olanda. Trebuie să menționez că acesta este și primul an când se organizează Formula Student în Țările de Jos.

Pentru că scrisul și fotografiatul îi ajută la promovare și aceste elemente sunt o parte importantă din proiect, mi-au propus mie să mă ocup de ele. Zis și făcut. În seara de 14 iulie, plecam de la Sibiu spre Dej și pe la ora 02.00 eram cu ei în mașină, în drum spre Assen, spre „TT Circuit”, mai exact.

Acolo am stat la cort – era o zonă de camping care aduna la un loc studenți de prin Belgia, Franța, Germania, Finlanda, Spania, Italia și, bineînțeles, Olanda. În total au fost 17 țări. Cred că am mai fost cu cortul o singură dată, la mare, când aveam vreo 15 ani. Dacă atunci a fost cald și bine, acum, cel puțin în prima noapte, a fost super frig, deși apucasem să-mi iau un sac de dormit. Am crezut că va fi un calvar, dar vremea și-a revenit și a fost mult-mult mai bine. Noapte de noapte auzeam muzică dată la maximum de la fiecare cort și încercam să cunosc cât mai mult din obiceiurile fiecăruia. Am învățat chiar și un joc nou, i se spune flunkyball și vine de la nemți (pentru a juca ai nevoie de o minge, câțiva prieteni și multă bere). Aici regăsiți câteva imagini de la camping.

Circuitului din Assen i se mai spune și „catedrala vitezei”, însă în serile alea parcă devenise mai mult „catedrala studenților”.

Chiar dacă v-am povestit doar despre petreceri și distracție, să știți că așa era doar noaptea, căci ziua umblam de colo-colo cu mașina de curse pentru a primi toate avizele tehnice și pentru a trece peste toate probele statice și dinamice. De fapt, ce înseamnă Formula Student? Prima dată, ca și voi probabil, m-am gândit că este exact ca la Formula 1, dar este diferit și e normal. Aceste mașini sunt construite de studenți și, prin urmare, ele trebuie verificate de specialiști până la cel mai mic detaliu. Prima dată, au loc cele cinci verificări tehnice – siguranța pilotului, înclinarea mașinii la 45 de grade, inspecția tehnică, frânarea, și inspecția șasiului. Apoi, în primele două zile, se desfășoară cele trei probe statice, adică, pe lângă mașină, studenții pregătesc un dosar în care prezintă planul lor de business pe următorii ani, care sunt costurile de construcție ale mașinii și care sunt detaliile ce țin de design. În ultimele două zile, vine cireașa de pe tort, adică probele dinamice. „Skid Pad” este proba în care doi dintre cei patru piloți ai echipei circulă cu monopostul pe un traseu în formă de opt, în bătaia unor jeturi de apă, și frânează ori accelerează când este cazul. După, vin celelalte probe, accelerația – moment în care cam toți studenții se holbează la toate mașinile și ori le critică, ori le laudă, autocross-ul, proba în care pilotul face un circuit de un kilometru și încearcă să treacă prin niște obstacole și „eficiența și rezistența”, o altă probă, cea mai grea dintre toate, în care monopostul trebuie să ruleze pe același traseu de 22 de ori și să scoată cel mai bun timp. Mașina băieților a avut unele defecțiuni după a zecea tură și a cedat. Amuzant este că o echipă, următoarea după noi, a început să râdă de ce s-a întâmplat, însă, în timp ce noi ne duceam spre garaj, ei veneau din urma noastră cu monopostul lor stricat. Karma!

Campus internațional și universități la cort

Pentru mine, toate acestea au fost noi, am simțit că m-am mutat într-un campus imens în care am găsit studenți foarte diferiți. Scoțienii (care s-au îmbrăcat în fiecare zi în kilt) erau foarte stresați de competiție, cel puțin așa i-am simțit eu, spaniolii nu prea au comunicat și erau mai retrași, în schimbi nemții și finlandezii au fost foarte deschiși. În fiecare zi, de la ora 5-6, nemții, care stăteau cam pe lângă noi, puneau la maximum piesa asta și vrând-nevrând se trezeau toți. După două zile de „schokolade”, m-am învățat și mi-am ținut căștile pe aproape. Cred că finlandezii au fost cei mai deschiși, au început să ne povestească cum au construit mașina, cum au ajuns în Assen și chiar mai devreme unul dintre ei îmi dăduse un mesaj și îmi spusese că ei abia acum două-trei ore au ajuns acasă. Apropo de timp și drum, când le-am spus nemților că facem două zile din România în Olanda, s-au uitat foarte mirați la mine și mi-au spus: „Da’, veniți pe jos? Cum să faceți două zile, noi am făcut două ore!”.

În unele seri, mergeam în oraș (circuitul se află la câțiva kilometri de orașul Assen) și pot să vă spun că peisajele de acolo m-au uimit. Case cu garduri mici, prin fața cărora trece un râu curat și înconjurate de multă verdeață. Oamenii își închideau magazinele de pe la ora 18:00 și ieșeau la plimbare cu bicicleta. Mai vedeam uneori câte-un bărbat mai amețit de la țigări și alcool, însă, în rest totul părea genial. Dar cred că acest „genial” se limitează doar la vacanța în Assen, nu și la locuitul în orașul olandez.

Mă bucură faptul că am reușit să-i ajut pe acești tineri, o voi face și în continuare, asta pentru că în toată povestea lor au călătorit, scris și fotografiat – exact ce-mi place mie. Deși îmi era dor de Iași (când m-am întors, am venit direct în Iași), nu pot să spun că nu duc dorul serilor în care soarele se ascundea în spatele circuitului și noi încercam să scoatem mingea din râu sau a zilelor în care adunam emoții pentru că nu știam cu se va finaliza fiecare probă.

Câștigul meu și al lor constă în amintiri, experiențe și noi prieteni. Și pentru că știu că în atelierul lor deja s-a început construirea unei noi mașină de curse, nu pot decât să le urez mult spor și sper să plecăm și la anul într-o astfel de călătorie!

P.S.: Spaniolii au câștigat competiția.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s