Aseară a fost mai puțină lume la Biserica din sat decât în alți ani. Cu toate astea, tot am reîntâlnit-o pe tanti Maria care părea mai bătrână, mai scundă și vorbea mai rar. „Eu am luat Lumina, am fost prima ca în fiecare an. Eu dacă nu iau prima Lumină de la preot, nu mai iau deloc”, îmi povestește ea atunci când o întreb cum o mai duce. Când am ieșit afară, copacii plini de flori albe își lăsau podoaba peste creștetele credincioșilor. „Hristos a înviat!”, rostea cu hotărâre preotul. Brusc am început să rememorez amintirile din copilărie făcute în curtea Bisericii. Alergatul în jurul casei lui Dumnezeu, planurile pentru zilele de Paște (când speram să mă ia și pe mine cineva la pădure) și jocurile copilăriei pe care le puneam în aplicare toată noaptea de Înviere.

Mă trezesc din amintiri. Preotul povestește o pildă.

Dumnezeu și diavolul coboară pe pământ și merg în trei locuri diferite. Prima dată se opresc la tribunal și cel rău îi spune lui Dumnezeu: „vezi, nici judecătorii nu mai sunt corecți, sunt toți fii de-ai mei”. Dumnezeu pune capul în pământ și îi dă dreptate. A doua vizită este la cluburi și acolo diavolul își umflă pieptul, ridică mâinile și se laudă lui Dumnezeu că aici toți, de la cel mai mic până la cel mai mare, îi slujesc lui. Dumnezeu îi dă dreptate. Ultima vizită o fac la Biserică și acolo găsesc trei-patru băbuțe care și alea vorbesc între ele și nu-l ascultă pe preot.

Părintele nostru face o pauză, timp în care oamenii din jurul meu încep să râdă pe sub mustăți de ceea ce a spus preotul cu câteva secunde mai devreme. De rușine, se opresc și ascultă în continuare.

După ceva timp, Dumnezeu merge la diavol și îi spune să meargă cu El pe pământ. Cel rău nu prea înțelege de ce, dar, știind că-l poate umili iar pe Dumnezeu, acceptă. Se opresc la tribunal și nu e nimeni, se opresc la cluburi și tot nu e nimeni. Diavolul deja se enervează și întreabă unde sunt toți oamenii lui. Când se opresc la Biserică, diavolul vede o mare de oamenii care stau cu lumânările în mână și care cântă emoționați:

Hristos a înviat din morți,
Cu moartea pe moarte călcând
Și celor din morminte
Viață dăruindu-le.

Vântul suflă și ne acoperă pe toți cu florile albe ale vișinilor. Trecem cu toții și sărutăm icoana, Evanghelia și crucea din mână preotului, iar apoi o parte o ia la deal, spre cimitir, iar cealaltă parte se întoarce în Biserică pentru a asculta slujba. Cu toții așteptăm să mergem acasă cu lumina în mână și să ciocnim oul roșu care să vestească că mormântul Domnului Iisus s-a deschis și a eliberat trupul viu al Acestuia.

Hristos a înviat!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s