Apar uneori pe parcursul vieții momente când trebuie să decizi dacă o iei la dreapta sau la stânga. Cele mai frustrante sunt cele legate de liceu, facultate și, într-un final, de meserie. Căci vrei să faci ceva plăcut ție, dar să și trăiești bine din ceea ce faci. Întrebările alea cu „ce vrei să te faci?”, „unde dai mai departe” sunt la fel de enervante ca atunci când cineva îți ascunde telefonul și râde prostește când întrebi unde-i. Te plictisesc, te agită și mai rău, fiindcă, de fapt, nimeni nu stă să-i explici până la capăt cum ți-ai gândit tu strategia. Întrebarea asta, venită des de la neamuri, nu face altceva decât să aprindă un foc care, dacă nu știi să-l stăpânești, te va arde.

Da, na! N-ai cum să te ferești de ele, răspunzi scurt, din respect și treci mai departe. Am trecut prin asta de două ori, o dată la liceu și o dată la facultate, cum spuneam și mai sus. Nu știam ce meserie o să am, dar mereu spuneam ce pasiuni am. Că îmi place să scriu, să fotografiez, să călătoresc și, pe lângă astea, să am și prieteni care să mă ajute să fac toate chestiile astea. Mă îngrozea și mă îngrozește gândul că ar trebui să stau de la 08.00 până spre 18.00 la un birou și să fac asta în fiecare zi. Oricum nu-mi place deloc să mă trezesc prea dimineață. Ș-apoi mereu mi-a plăcut și ideea de natură, însă nu sunt ipocrit să spun că nu accept tehnologia sau toate invențiile care ne fac viața mai ușoară, ba din contra, îmi place să le îmbin. Și atunci, după o baftă de a nu intra la Drept, am ajuns la jurnalism. Facultatea e pe alocuri plictisitoare, însă vine cu o chestie faină – terenul. Adică mergi peste tot, afli de toate și apoi scrii. Cam ce spuneam mai sus că-mi place. Bine, mai sunt și evenimente la care n-ai vrea să mergi sau oameni pe care n-ai vrea să-i întâlnești, însă astea te motivează. Pe lângă alegerea bună făcută, m-a pălit așa din neantul Facebook-ului o propunere, să călătoresc în Zig Zag prin România, echipa care călătorește prin toată țara și îți spune că ai o bogăție fix la picioarele tale. Mi-am dat seama că planurile și ideile astea vin singure la mine și, ca prin minune, ajung să compun din mai multe meserii (un cuvânt prea matur) una doar pentru mine.

Rândurile de aici le las spre studiere pentru indecișii care ies de pe o bancă și intră pe alta și care acum simt că nu pot face nimic, că nu găsesc nimic pentru ei și că destinul îi trimit direct la coada unei turme de oi – și, până la urmă, la coada unei astfel de turme nu e așa rău căci ai tot timpul din lume să citești.

DSC_0139
Peisaj din Bistrița

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s